CEL MAI „GUZEL” RESTAURANT DE PE LITORAL

  • Jurnal onest de călătorie

Ca să eviți vânzoleala pe litoralul românesc, ai nevoie de soluții alternative; ceea ce-ți trece prin fața ochilor însă, ca turist care se plimbă la cot cu gloata, este doar o variantă searbădă a ideii de confort. Nu ai cum să te simți confortabil într-un mediu poluat din toate punctele de vedere; Mamaia, de pildă, miroase pe alocuri ca un mare canal, fiind ușor să-i simți duhoarea în timp ce-i străbați promenada. Dar nu mai insist. Am promis că vă povestesc despre locuri aparte, pe care am avut șansa să le vizitez și care mi-au mers la inimă. Când voi mai merge pe litoral, cu siguranță voi căuta să mă cazez undeva la interferența locurilor minunate de care vă spun…

RESTAURANTUL TĂTĂRESC ANTIK – NEPTUN
Un loc de vis, o idee minunată. Restaurantul „Antik”, căruia cunoscătorii îi mai spun și „La Divane”, este conceput într-o manieră aparte. După ce străbați o grădină îngrijită, cu flori, gazon întreținut impecabil și copaci perfect toaletați, ajungi într-un perimetru de vis, în genul unui imens șopron, împărțit, oarecum, în circa zece poligoane mai mici, mărginite de gărdulețe din fier forjat, fiecare arie astfel delimitată constituindu-se într-un loc original de luat masa. Clientul se așază confortabil pe divane joase, autentice, cu tapiserii cusute manual, în fața unor măsuțe scunde și frumos sculptate, făcându-se comod cu ajutorul unui număr impresionant de perne, cu ciucuri pe la colțuri. Astfel acomodat, omului i se prezintă meniul, respectiv o carte concepută cu grijă, elaborată, unde găsești atât denumirea mâncărurilor, cât și ingredientele din care sunt gătite acestea. Lipsește doar secretul preparării, altfel restaurantul și-ar putea închide porțile. La sfârșitul listei, o fotografie superbă le prezintă pe cele patru bucătărese tătăroaice, cu numele lor exotice și câteva cuvinte despre ce le-a îndemnat pe ele să aleagă o astfel de îndeletnicire precum bucătăritul. Sub fotografia acestora, însuși Efendi, patronul localului, fotografiat într-o poziție surâzătoare, îți mulțumește, cu vorbe meșteșugite, că i-ai călcat pragul. Nu în ultimul rând, se cuvine să precizez că printre paginile laboriosului meniu, pe care-ți face plăcere să-l citești ca pe-o carte, sunt inserate fotografii de epocă, cu familii de tătari din Constanța sau satele din jur, cu nume, prenume și situație; o idee senzațională, care nu numai că te introduce în lumea unei culturi aparte, ci îți și încântă retina cu o fărâmă din universul ei. Cum să te plictisești într-un astfel de loc? Înainte însă de a vă dezvălui câteva dintre felurile comandate, gustul lor și modul de prezentare, trebuie să v-o descriu pe Geida, cu accentual pe „e”, ospătărița noastră. O tătăroaică de 25 de ani, cu păr negru ca abanosul, prins într-un coc simplu în vârful capului, ochi migdalați, semi-oblici, tipici, buze pline, piele albă, dantură perfectă și voce caldă, îmbrăcată într-o ie neagră, brodată în zona decolteului cu modele imitându-le pe acelea ale costumelor populare tătărești clasice. O prezență amabilă, surâzătoare și răbdătoare, dispusă să-ți explice de zeci de ori tot ceea ce nu păreai că înțelegi din prima. Ne-a fost prietenă și sfătuitoare pe tot parcursul șederii la „Divane”. Tot ea ne-a adus, de pe pereții restaurantului, pe unde erau agățate, diverse piese de îmbrăcăminte tradițională tătărească, să ne fotografiem îmbrăcați „guzel”, adică frumos din cale-afară. Și uite-așa, nu ne-am plictisit deloc până la sosirea felurilor comandate…

BANALA SALATĂ DE VINETE…
… Servită pe un platou oval, lunguieț, era preparată fără maioneză, frecată atât cu usturoi, cât și cu ceapă, tăiată extrem de fin, ușor sărată, dar savuroasă grație unor ierburi pe care n-am reușit să le identificăm și care i-au dat un gust dumnezeiesc. Consumată pe o lipie proaspăt coaptă pe vatră, unsă cu ulei de măsline și presărată cu pătrunjel și măghiran tăiate mărunt, a fost deschiderea perfectă a unui festin în toată regula.
Dovlecei cu iaurt și usturoi…
… Prietenii dovlecei erau copți pe plită, pe o parte și pe alta, scurși de apă, răciți, tăiați în bucăți mici, apoi amestecați ușor cu un iaurt pufos și consistent și fortificați, la final, cu o umbră de usturoi pisat, în brațele generoase ale celor mai exotice ierburi cunoscute sau necunoscute. Gustul desăvârșit era dat de melanjul fericit dintre toate ingredientele de mai sus, ce i-au dat însă lipiei pe care-au fost servite o aură aristocratică.

CARNE DE VITĂ CU CUȘCUȘ…
… Maestre ale preparării cușcușului, bucătăresele tătăroaice au depășit cu mult granița pregătirii lui banale în tigăile noastre de-acasă. Cușcușul tătăresc zâmbea ușor portocaliu, cu mustăți de mirodenii parfumate, atins de-o linie molatică de ulei de măsline și tolănit în formă de vulcan în miniatură, pe un platou semi-adânc. Din craterul vulcanului erupea siropos carnea de vită, amețită inițial la aburi, apoi tăvălită harnic într-o tigaie cu mirodenii și un ochi jucăuș de ulei de măsline. Îți forța îmbucătura precum pipota, la primul contact, pentru ca apoi să ți se topească în gură mai ceva ca ciocolata. Bucurie pentru simțuri, beție olfactivă, extaz culinar.

CLĂTITE CU BANANE ȘI MIERE…
… Bătrâna clătită, răsucită cu talent încât să nu se desfacă ușor, era umplută cu bucăți de banane tăiate cubulețe, după ce-au fost rostogolite într-un cuibar de miere de albine, apoi presărate cu o ploaie de nuci măcinate și enervate de un zahăr tos pe alocuri, numai bun să-ți alinte reveria degustării celui mai autentic desert.

SIBOREK…
… Sau aluatul umplut cu carne de vită; tătarii, fiind un popor migrator, consumau foarte multe mâncăruri din aluat, cu diverse umpluturi. Rețeta aluatului siborek e moștenită din bătrâni. El se porționează în forma unei bile și se întinde cu „oklau” (făcălețul). După ce ia forma unui cerc, se umple cu carnea de vită, tocată mai înainte cu două cuțite mânuite cu îndemânare, într-un anumit fel, după care se îmbată cu ingrediente și condimente speciale. Astfel pregătită, carnea se întinde pe jumătate de foaie de aluat, se împachetează în formă de semicerc, după care i se apasă marginile cu degetele, până la sărutarea perfectă a celor două părți de aluat. Se prăjește în ulei și se consumă fierbinte, cu zâmbetul pe buze și cu mâinile goale. Rețeta în detaliu, așa cum v-am spus, nu ne-a fost oferită pe tavă, ea rămânând în sânul familiei și transmițându-se din generație în generație, ca o tradiție împământenită și perfect conservată.
Iar la final, grandioasa cafea la nisip…
… O cafea situată pe cea mai înaltă treaptă a podiumului, unde cafelele preparate la flacără sau altfel, pălesc lamentabil. Cafeaua, măcinată extrem de fin, încât abia poți respira deasupra ei, pentru a nu se răspândi în pulberi fine, se fierbe cu răbdare într-un ibric de cupru, pe o plajă în miniatură, circulară, de nisip încins. Aflăm că bătrânii o serveau însoțită de o bucată de rahat și un păhărel cu apă, iar după ce terminau cafeaua, întorceau cănile cu gurile în jos, pentru a-și ghici viitorul în zațul zglobiu, grăbit să îmbrățișeze forme interpretabile în mii de feluri, dar veșnic pentru deliciul consumatorilor.
Și-aș mai fi vrut să pot să scriu și despre altele, multe altele, dar după experiențe pline și senzoriale ca aceasta, vorbele își pierd savoarea. N-am uitat de promisiune, o să aflați și despre cele mai cosmopolite terase din portul constănțean. Ca să aveți, ca mine, apetit pentru lucruri din România pe care greu le descoperi, dar care-ți ung sufletul. N-am zis nimic de prețuri? Jur că nu contează. Lovelele se duc, gustul rămâne. Să vă mai spun că Efendi însuși mergea personal pe la mese și le mulțumea clienților că i-au ales localul? De prisos. Așa se fac afacerile de succes. Și NUMAI așa!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s