„Geometria iubirii” de Jessica Levine

Din ciclul „Cititul nu dăunează grav sănătății”
Leda – Grupul editorial „Corint”
• părerea mea, la cald

geometria-iubirii_1_fullsize
O prietenă în ale cărei gusturi cred de cele mai multe ori m-a bătut la cap să citesc o carte „senzațională”, care mă va face să „vibrez” fără doar și poate. Zis și făcut. Insist să-mi împrumute cartea, dau să citesc, mă plictisesc după primele zece pagini și adorm. A doua zi, la fel. A treia zi o iau cu mine în poșetă și mă opintesc să depășesc granița celor zece pagini ba la coadă la medicul de familie, în timp ce așteptam după o rețetă a fie-mii, ba în sala de așteptare la dentist, ba chiar și la volan, dimineața, înainte de opt, pe tronsonul Boul Roșu – Moise Nicoară, unde am stat în trafic (și când spun „am stat” vreau să se înțeleagă fix „am stat” și nu altceva) 16 minute. Într-un târziu, adică după trei zile, am reușit să termin „capodopera”.


Știți deja că pot citi orice. Rar însă mi-a fost dat să văd o carte mai greu de digerat. E debutul literar al unei americance din San Francisco, soție și mamă de două fete. O scriitoare care s-a gândit să intre pe piață cu o poveste demonetizată de mult, a unei femei care, deși este cuplată de zece ani cu un bărbat prezentat drept cumsecade, viitor profesor universitar și mare erudit, care-i oferă o viață confortabilă din punct de vedere financiar, dar și sexual, nereieșind de nicăieri că femeii nu i-ar plăcea momentele de amor cu partenerul Ben, ei bine, Julia, că așa o cheamă pe domnișoara de 32 de ani, se culcă – doar fiindcă așa vrea și cică „simte” – atât cu un fost coleg de facultate pe nume Val, pe bancheta din spate a mașinii, în mijlocul unei ferme de capre, cât și cu Michael, muzician, pentru care face chiar o pasiune. Tot fiindcă așa vrea și cică „simte”. Domnișoara însă e lașă; nu e în stare să-i spună lui Ben, partenerul oficial, cu care de asemenea se culcă fără vreo remușcare, că s-ar despărți de el ca să trăiască pe veci cu Michael. Prea-i place confortul alături de Ben și prea este înfricoșată de viitorul incert pe care i l-ar oferi Michael, ca muzician. Și astfel se termină prima parte. Să fie Julia o ușuratică? Mă tem că da. Dar să vedem mai departe…
În a doua parte, personajele revin mai bătrâne cu vreo 20 de ani. Julia scrie o carte și face bani, este în continuare cu Ben și hotărăsc să adopte un copil, că din motive medicale ea n-a putut să facă, dar îl revede pe Michael, care o cheamă să-l ajute să o convingă pe nevastă-sa, Anna și verișoară cu Julia, cu care s-a însurat între timp și a făcut și un copil, să revină în familie, aceasta dând semne că vrea să se călugărească. Cei doi însă nu rezistă, fac sex și hotărăsc să rămână împreună, indiferent ce zic Ben, soțul Juliei, Anna, soția lui Michael, Esther, fiica lui Michael, respectiv Val, vă amintiți?, tipul cu care Julia s-a culcat odinioară în mașină, la ferma de capre, un Val care revine brusc din nu se știe ce motiv. Oricum, toți sunt hiper-înțelegători, nimeni nu se supără pe nimeni, Ben, soțul înșelat, înțelege că ea vrea să rămână cu Michael, copila Esther înțelege că tatăl ei va rămâne cu mătușa Julia, Anna, soția înșelată, înțelege și ea că cei doi, Julia și Michael, trebuie să rămână împreună, măcar că Anna a făcut-o totuși „ticăloasă” pe cea care i-a furat bărbatul și astfel, toți vor trăi fericiți până la adânci bătrâneți; măcar că Michael face un accident cerebral și nu-și mai poate mișca mâna stângă, dar cui să-i pese, că acum o are alături pe Julia, care îl va obloji, dar despre care cititorul nu poate pune rămășag că nu se va culca pe viitor cu vreun ins care-i va pune hormonii pe jar, chiar așa înaintată în vârstă cum e.
Suntem avertizați, de pe coperta cărții, că avem de-a face cu „iubire, artă și pasiune sălbatică”. Ei bine, puteți avea încredere în mine când vă spun că am întâlnit infinit mai multă iubire și pasiune sălbatică în cocina în care a dus tata scroafa la vier, decât în cele 348 de pagini ale „Geometriei iubirii”.
La final, autoarea îi mulțumea agentului ei literar pentru opinii, sfaturi, susținere etc. De invidiat America, cu agenții ei literari profesioniști cu tot. Fac din orice rahat bici și mai și pocnește. Dacă România ar avea agenți literari de valoare, o seamă de autori de mare calibru ar băga în buzunar, zi de zi, câte o Jessica Levine. Pe probate. Vă vine să credeți că pe Amazon.com scrie că au mai rămas doar trei exemplare disponibile pentru vânzare? Ce gusturi, dom’le!

Anunțuri

Un gând despre „„Geometria iubirii” de Jessica Levine

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s