A ieși sau a nu ieși!

wc-curti-vs

Pe Viorel l-a prins Revoluția constipat. A tăiat porcul și s-a blocat cu caltaboși, sângereți, varză cu carne și cârnați proaspeți. Când l-a chemat Cornel, peste gard, să iasă cu el la Primărie, că s-a adunat lumea să-l dea jos pe Ceaușescu, Viorel a mai stat un pic pe căcăstoare, iar când a văzut că nu și nu, s-a dat bătut și a hotărât să iasă așa cum e, înfundat.

La Primărie, surpriză! Lumea n-avea nimic cu Ceaușescu, ci cu primărița. Adunați ca la nunta fetei lui Vasile Bogatu’, oamenii urlau din adâncul plămânilor: „Jos pri-mă-ri-ța!”, „Pri-mă-ri-ța goa-lă!”

Uimit și parcă mai umflat ca în urmă cu un ceas, Viorel ar fi strigat și el, dar îi era frică să nu-l apuce căcarea acolo, în fața Primăriei. Năuc, îl întrebă pe Cornel, care își înfundă mâinile în buzunarul șubei, că parcă se apucă un vânticel…

  • Auzi, carevasăzică… ce semnificație istorică ar avea goliciunea primăriței?

Pătruns de importanța răspunsului pe care tocmai îl învârtea prin cerul gurii, Cornel îi răspunse:

  • Măi, n-are importanță, importantă e transparența.
  • Ce transparență, băi, Cornele?
  • Păi, dacă o vede lumea goală, înseamnă că nu mai are unde și ce să ascundă, că-i… goală.

Încruntat, nedumerit și oarecum sătul de Revoluție, Viorel dădu un ocol lumii adunate în fața Primăriei și după ce-și afundă gâtul în șubă, îl luă pe Cornel cu sine și se îndreptară spre casă.

În fața porții, mama lui Viorel se interesă cu implicare:

  • L-ați dat jos, măi?!
  • Eeee, căcat!
  • Nu mai spune! Ai „ieșit” până la urmă, mamă?!

Foto: D. Tanasuc