Management de bătătură

gaste

Bunică-mea Floare, din partea tatei, avea un talent managerial ieșit din comun. Bine, a murit în februarie’89, n-a apucat Revoluția, așa că n-a apucat nici să afle că metoda prin care l-a manipulat pe bietul moșu’ se numea management. Dar să vă dau un exemplu. De pildă, se trezea dimineața devreme, asta însemnând ora șapte, își peria părul lung, și-l aduna într-un coc simplu, apoi se lega la cap cu unul dintre cele 112 baticuri pe care i le-am numărat în dulap când a venit vremea să le inventariem și să le dăm de pomană. Se încingea cu un șorț petrecut după cap, apoi îl striga pe moșu’. El, săracul, era treaz de la șase, drept care, când auzea „Paaasculeeee!”, îi venea să fugă-n sat. Cu doru’. Doru’ să scape de buna, nu altul.

Iute de picior, buna dădea o raită prin bătătură, își rotea ochii peste tot, apoi băga de vină: „Vai, Pascule, iar ai dat cu mătura de parcă-i bât. Uite ce-ai lăsat lângă gard! Crengile alea-ți intră-n ochi, da’ nu le-ai tăiaaaa… Să nu cumva să repari cioaca aia de la poarta grădinii, că poate te hului!” Și tot așa, vreo 15 minute. Pascu n-o auzea. N-o mai auzea de vreo douăzeci de ani, dar ritualu-i ritual. Buna, văzându-l absent și mohorât, ca mai întotdeauna, bănuia că-i pare rău că n-a prestat cum trebuia și se mai înmuia: „Haida, Pascule, hai să mânci, că ți-am pus pe masă. O fi vremea!”

După ce mânca, Pascu reintra în malaxor. „Pascule, du-te adă vădra de dat la porci! Pune apă la fiert, să înmoi hurlăul! Da’ întoarce-te o țâră și dă-mi lingura aia de lemn, că nu ești paralizat, să pot învârti oleacă în lăturile astea. Gata, acuma-s numa’ bune. Haida, fugi și dă-le iute la porci, să nu se răcească, că așa mergi, de gândești că vii. Mai fuguța, că guiță ăia de-i asurzesc și pe vecini.” Și moșu dădea vădra, aducea hurlăul, căuta lingura de lemn, era ud în spate de alergătură, dar tot executa. În afara tușei finale a lăturilor, cu destinația precisă „vălăul porcilor”, contribuția matinală în gospodărie a bunei Floare se reducea la zero.

Cu toate astea, după ce porcii tăceau, moșu’ reușea să se facă nevăzut pe undeva, iar lumea începea să răsară pe uliță, buna își schimba cârpa de pe cap și șorțul cu unele bune – de ieșit la stradă – , apoi se proțăpea în fața porții cu mâinile-n șolduri, așteptând să se apropie vreo vecină, cineva, oricine, care doar atât trebuia: s-o întrebe ce (mai) face. Ca la un semn, vecinei i se prelingeau în urechi toate realizările din dimineața respectivă ale moșului Pascu, însușite de bună-mea cu un aplomb demn de cartea recordurilor. „Vaaai, dragă Victorie, ce să fac?! Iaca, duc casa-n spate, că n-am pe cine mă bizui. De azi-dragă-dimineață mătur, tai, fac, dreg, dau la porci, fierb… vai și-amar! Că Pascu, iaca, nici dacă-l strigi nu dai de el…” Iar nană Victoria, dând din cap și căinând-o pe buna, se îndepărta, cu pas domol. Că nici ei nu-i era mai bine, de bună seamă!

În fundul curții, sub nucul ‘ăl bătrân, moșu’ îndopa gâștele. Buna, proaspăt ajunsă din uliță, se înmuia brusc: „Vai, Pascule, ce m-aș face io fără tine?! Da’, auzi, ține mai bine gâtlejurile alea, că le sugrumi, mai gata, în loc să le-ndopi cum trebe! Și adio ficați!”

După ani, mi-am dat seama că înțelegere mai mare n-a existat sub soare. Amărât, la căpătâiul ei, moșu’ n-a putut spune, cu glas scăzut, decât vreo două vorbe: „Rău cu rău, dar mai rău mi-o fi fără rău!” Apoi și-a îndesat căciula de astrahan pe cap și a dispărut printre cruci, adus de umeri.

A mai trăit un an. Nu știa deloc să trăiască fără ea. Și nici ce să facă. Nu mai avea cine să-i spună.

A închis ochii de Paște. Poate pentru că se născuse de Paște, că de aceea îl chema Pascu. Iar de Paște, în fiecare an, îmi aduc aminte. Și vărs o picătură de vin în țărână.

Anunțuri

9 gânduri despre „Management de bătătură

  1. Povestirea este extrem de vie…Parca vad scenele. Si eu am avut bunici la tara. Nu puteau trai daca nu munceau…Bunicul a murit la aproape 96 ani. Nu avea fir de par alb…A murit de oftica fiindca nu mai putea muncii. Consum hrana de pomana spunea. Au murit si aia care s-au nascut cand m-am insurat eu. Numai eu stau pe capul vostru….A cazut la pat si a murit….Nu suporta sa traiasca degeaba….Asa erau bunicii nostrii….
    Acum…toti vor sa stea….Tineri sau batrani…Nu generalizez.

    Apreciază

  2. Relatarea ta mi-a amintit de bunicii mei, tot pe linie paterna ca la ei am crescut, tot asa si Buna Mariuta il cicalea pe Aurel si tot asa si el in ultimii ani nu mai auzea bine iar eu am concluzionat cu umor ardelenesc ca a surzit mosu Aurel din reflex de aparare ca sa nu mai auda cum bodogane buna. Ei, bunicii mei paterni au murit in ordine inversa, bunicul Aurel in ajun de Revelion l-am asezat la loc de odihna si desi bunica era bine la inmormantare s-a dus dupa omul ei la sase saptamani distanta, generatia lor au trait cu adevarat ceea ce scrie in Biblie ” de aceea v-a lasa omul pe tatal sau si pe mama sa, si se va lipi de nevasta sa, si vor face UN SINGUR TRUP”…Mi-am amintit insa si de nasii batrani ai surorii mele, nasul batran caruia familia ii spuneam cu totii Mote era un om asezat, cam cum ii sta bine ardeleanului, nasa batrana, Lelita iute si de gura si de lucru il tot boscorodea „esti bun de trimis dupa moarte ca stie omu ca nu vii in graba…”.Mote bietul de el i-a supravietuit consoartei vreo 13 ani si cand ii vizitam si il intrebam ce mai faci nasule, raspunsul era invariabil „rau fina, rau”, de ce rau nasule si tot invariabil era raspunsul „nu mai am nici cu cine ma sfadi fina”?!

    Apreciază

  3. Emoționantă povestirea.Făcând și eu parte din generația când bunicii erau un reper,nu pot să nu constat că au dispărut ritualurile zilnice la care erau „supuși” copiii,și care,apoi,deveneau coordonate pentru adulții de mâine.Au dispărut multe și s-au transformat în viață rapidă și mult prea comercială.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s