Cf, coae, vii?

• Cf, coae, vii pe oras?
• Plm, n-am mardei.
• Blană. Dă o gaură la babaci!
• Umblă pe sec. Ncsf…
• K kuru…
• Crashu’ meu e la orizont?
• S-a tirat.
• Fuck!
• Ciocu mic! Au intrat 2 bunăciuni.
• Tari?
• Beton.
• Bagă un selfie!
• N-am spot.
• Te-n plm bou’ dreq!
• Fuckaduck!
• Mă leeeeeși?

Așa arată un mesaj în #nupricepeză. O limbă nouă, care s-a dezvoltat armonios, pe planeta adolescenților, pe fondul comunicării asidue via smartphones. Își cunosc unii altora conturile de „feisbuc” mai bine ca pe popriile buzunare, despre care – între noi fie vorba – știu precis că sunt goale; și oricum nu le folosesc, fiindcă nu au mâinile suficient de lungi, să le poată ajunge. Poșnarele de azi bălăngăne cam prin zona genunchilor, până unde coboară și tururile nădragilor contemporani, profund afectați de gravitație.

Dar, să revin! Dialogurile se poartă, cum ziceam, via smartphones, inclusiv atunci când preopinenții zac la aceeași masă într-un club sau cugetă doborâți pe aceeași canapea de bar. Deschiderea gurii a devenit un soi de corvoadă, în favoarea dezvoltării unor abilități nebănuite ale degetelor mari, care tastează într-un ritm amețitor. O generație de secretare, ai zice, de la distanță. Ce patron nu și-ar dori o dactilografă (le mai zice azi așa, oare?) care să tasteze cu viteza fulgerului?! Chit că, în materie de vocabular, s-ar putea ivi niscaiva probleme. Dar și directorii… să facă bine să se pună la punct! Să învețe #nupricepeza, dacă vor să facă afaceri profitabile! Csf? Ncsf…