Despre mine

eugenia-crainicMăritată, doi copii, casă, masă, slujbă, ca tot omu’. Arădeancă. Fostă ziaristă, actuală funcționară publică, din motive de presă locală pe moarte și diplome care-mi permit să fac aproape tot ce vreau eu; am absolvit Dreptul, că-i trendy (măcar că în 1996, când l-am absolvit eu, era și greu din cale-afară), iar mai apoi Literele – Limba engleză. Că am avut chef. Bani n-am avut nici în primul caz, nici în al doilea. De aceea am tras pentru bursă. Și mi-a ieșit. Am avut noroc că semăn la creier cu bună-mea dinspre tată, muiere aprigă și destupată, mare amatoare de cărți și moartă după mine. Mi-ar fi făcut orice poftă, de-aia am devenit, poate, un adult care nu înțelege că ar putea fi ceva imposibil de obținut. Diferența e că acum nu luptă alții să-mi obțină „ceva-ul” dorit, ci doar eu însămi. În viață am tot dat cu capul de oameni și situații, încât pe unele dintre ele m-am gândit să le transform în pilde. Să le supun dezbaterii. O fi bine, n-o fi bine?! Habar n-am. Știu doar că tot ce vă spun știu FIX din gurile celor cărora li s-au întâmplat. Adicătelea, orice asemănare cu realitatea este absolut… voită și pe bune. În anii de ziaristică am vorbit cu mii de oameni, rămânându-mi în minte tot atâtea întâmplări. Bine, plus, minus, zece „bețe”, ca la cutiile de chibrituri. Dacă vreți război și sânge, aici e locul! Întâmplările inspirate din fapte reale sunt exact acelea care-ar putea să vi se întâmple și vouă. Ca să zic așa. Îmi pare bine de cunoștință!

15 gânduri despre „Despre mine

  1. Îmi promit și îți promit că viitoarea carte va fi recenzată de tine. Îmi asum riscul, oricare va fi părerea ta despre carte. Și o spun cu regretul că nu te-am cunoscut măcar cu o săptămână mai devreme. Căci numai de o săptămână încoa îmi vin BT-urile de la editură. Dar și cu speranța că voi mai scrie cărți, măcar pentru faptul că poveștile mele vor poposi la dumneata și vor fi mângâiate de privirile-ți calde sau mânioase, după cum mi-o fi dat să arunc eu vorbele ca năvodul.

    Apreciază

  2. Plecăciunea era ca în vremurile bune, când încă nu dispăruse cavalerismul și pentru onoarea unei doamne te duelai bucuros. Din păcate, pentru unii bărbați din ziua de azi, a apărut internetul…. Nici asta nu e rău, doar că se dau ca după plop și scriu măscări crezând că nu-i va recunoaște nimeni.
    Și ca să vezi că eu nu am nimic rău de spus la adresa internetului și a comunicării virtuale (unde or fi scrisorile de altă dată?), o să îți reproduc un fragment din romanul Ciobul de oglindă: „din mii de tone de nisip, se obţin câteva miligrame de siliciu pur. Acel siliciu este folosit în fabricarea semiconductorilor şi deci, a microcip-urilor. Care reprezintă inima computerelor de azi. Minţile visătorilor iluştri au lucrat la asta. Apoi, alţi visători, pe care lumea nu dădea doi bani, au creat sistemul de comunicare globală, internetul.”

    Apreciază

  3. Suntem, ca să zic așa, ca în grădina Edenului. În care, îndeobște, ne plictisim. E prea multă verdeață și avem nevoie să sărim gardul. Sau, cel puțin, măcar să tragem cu ochiul să vedem ce se petrece peste gard. Cum, altfel, am fi reușit să ne cunoaștem? Și mai ales să comunicăm? Închipuiește-ți ce scandal s-ar fi iscat dacă te-aș fi „agățat” pe stradă? Riscam să mi se arunce mănușa și pe bună dreptate! Și zău că nu îmi șade bine cu pielea găurită de cine știe ce domn ce-și apără comoara vieții sale. Deși, eu cu domnul în cauză nu am nimic. Și nici măcar cu doamna, soața sa. Ci cu spiritul ei. Și-acela zboară vesel prin grădina Edenului…

    Apreciază

  4. Ah, nu! Uite, m-ai făcut să îmi aduc aminte de o poezie a lui Topârceanu închinată hoțului celor 5 Grigorești… Nu, doamnă, eu nu servesc domnițe la prânz, Nici spiritele lor. Nu sunt vreun „sburător”. Eu vreau să discut doar cu măiastre. Cum pe lume multe nu-s. Și cum nu voi strica corola de minuni a lumii, nu voi pune mâna nici pe pușcă, praștie, șamd.

    Apreciază

  5. Și ca să vezi ce fel de măiastre îmi plac mie o să îți dezvălui identitatea uneia dintre ele. De fapt, singura… Regina Maria. Nu pentru rangul ei, ci pentru felul său de a fi ca femeie, ca mamă, ca regină și ca eroină a neamului în momentele de mare cumpănă ale țării. Așa că armele mele de vânător nu te pot atinge și nu îți sunt destinate. În sensul vânătorii. Dar îmi face plăcere să discut cu tine ori de câte ori ai timp și chef.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s