Despre mine

Măritată, doi copii, casă, masă, slujbă, ca tot omu’. Arădeancă. Fostă ziaristă, actuală funcționară publică, din motive de presă locală pe moarte și diplome care-mi permit să fac aproape tot ce vreau eu; am absolvit Dreptul, că-i trendy (măcar că în 1996, când l-am absolvit eu, era și greu din cale-afară), iar mai apoi Literele – Limba engleză. Că am vrut. Bani n-am avut nici în primul caz, nici în al doilea. De aceea am tras pentru bursă. Și mi-a ieșit. Am avut noroc că semăn la creier cu bunica dinspre tată, muiere aprigă și destupată, mare amatoare de cărți și moartă după mine. Mi-ar fi făcut orice poftă, de-aia am devenit, poate, un adult care nu înțelege că ar putea fi ceva imposibil de obținut. Diferența e că acum nu luptă alții  să-mi obțină „ceva-ul” dorit, ci doar eu însămi. În viață am tot dat cu capul de oameni și situații, încât pe unele dintre ele m-am gândit să le transform în pilde. Să le supun dezbaterii. O fi bine, n-o fi bine?! Habar n-am. Știu doar că tot ce vă spun am aflat FIX din gurile celor cărora li s-au întâmplat. Adicătelea, orice asemănare cu realitatea este absolut… voită și pe bune. În anii de ziaristică am vorbit cu mii de oameni, rămânându-mi în minte tot atâtea întâmplări. Bine, plus, minus, zece „bețe”, ca la cutiile de chibrituri. Dacă vreți război și sânge, aici e locul! Întâmplările inspirate din fapte reale sunt exact acelea care-ar putea să vi se întâmple și vouă. Ca să zic așa. Îmi pare bine de cunoștință!