Portul Tomis, Constanța – patria cosmopolitismului

  • portul-tomis-din-constanta_23
  • Jurnal onest de călătorie

Deși mai fusesem la Constanța de câteva ori, ba cu părinții, înainte vreme, ba cu colegii, într-o tabără sau, ceva mai târzior, în studenție, n-am remarcat nimic „super-mega-giga-extra”, cum îi aud mereu pe adolescenții de azi extaziindu-se în special când iese pe piață câte-un gadget nemaipomenit. De fiecare dată, indiferent de cum ne învârteam, dădeam doar de bătrânul Cazinou (în mare părăsire și paragină astăzi), ca obiectiv parcă obligatoriu de punctat și de vechiul port, care mereu îmi dădea senzația unui centru specializat în colectarea fierului vechi. În rest… alb. Nimic să-mi capteze atenția. Dar nu și de data aceasta…

Citește în continuare

CEL MAI „GUZEL” RESTAURANT DE PE LITORAL

  • Jurnal onest de călătorie

Ca să eviți vânzoleala pe litoralul românesc, ai nevoie de soluții alternative; ceea ce-ți trece prin fața ochilor însă, ca turist care se plimbă la cot cu gloata, este doar o variantă searbădă a ideii de confort. Nu ai cum să te simți confortabil într-un mediu poluat din toate punctele de vedere; Mamaia, de pildă, miroase pe alocuri ca un mare canal, fiind ușor să-i simți duhoarea în timp ce-i străbați promenada. Dar nu mai insist. Am promis că vă povestesc despre locuri aparte, pe care am avut șansa să le vizitez și care mi-au mers la inimă. Când voi mai merge pe litoral, cu siguranță voi căuta să mă cazez undeva la interferența locurilor minunate de care vă spun…

Citește în continuare

Marea Neagră, nudă, mama (aia) pe care n-o vezi, dacă nu știi unde să te duci!

  • Încă un jurnal onest de călătorie

Când te duci la mare vrei soare, liniște și să te lase toți în pace. Și-o umbrelă, în caz că ajungi să nu mai poți judeca limpede și ai nevoie de niscaiva umbră. Vreau să vă povestesc însă cum la Mamaia autohtonă nici gând să ai parte de așa ceva. O, daaaa, am ajuns vara asta și la Mamaia, cu treabă, pe de o parte, iar pe de alta… fără treabă. Să nu credeți însă că am să m-apuc să compar Corfu cu Mamaia. Nuuuu… Ar fi o impietate. (Și-așa, un dobitoc a comentat la postarea de pe facebook despre Insula Corfu o inepție, citez: „… vai de mine, a-i fost la Corfu, ce căcat de realizare!” Nota mea: Ai dreptate, boulene, o fi un căcat de realizare, dar una pe care sunt în stare s-o povestesc coerent și grammatically correct de la un capăt la altul, nu ca tine, giboane! În fine…) Vreau doar să punctez acele câteva lucruri pe care nu mi le mai aminteam deloc despre Litoralul românesc de prin 2003, când l-am văzut ultima oară; să-mi aduc aminte, scriind ici-șa, de ce fac ce fac și-l evit constant, fără ezitare…

Citește în continuare

Am fost în Insula Corfu…

JURNAL DE CĂLĂTORIE (PENTRU CINE ARE CHEF SAU… NEVOIE!
Ca niciodată, concediul nostru a picat în iunie. La început de sezon. Economia europeană anunța frământări menite să ne îngrijoreze cu privire la Grecia. Că băncile n-au bani, că din bancomate nu poți să scoți mai mult de 60 de euro pe zi, că ai nevoie de cash ca să poți să mergi într-o excursie, o croazieră, la cumpărături sau oriunde. Ne-am zis că nu-i nimic. Luăm cash și gata, să nu ne-ncurcăm cu băncile, ce atâta tam-tam! Și-am plecat la drum, din Arad, seara pe la șase fără un sfert, într-o vineri… Citește în continuare